Buturile A.F.C. – ului din Brebu sunt păzite de ani de zile de unul dintre
cei mai apreciați portari din fotbalul prahovean. La 36 de ani, Sebi rămâne o
figură emblematică pentru gruparea brebeană, atrăgându-și de fiecare dată
simpatiile și respectul colegilor săi prin încrederea și devotamentul pe care-l
caracterizează.
-Sebi, te afli în fața unui
nou sezon. Mai poți? Câte ai adunat până acum?
-Cum să nu. Nu dau înapoi. Eu spun că fizic sunt ok. La experiența pe care
o am nu mă mai sperie nimic. Aproximativ de 15 campionate încerc să fac față
atacanților adversi și nu numai.
-Cum ai debutat în fotbal
ca senior? Care a fost primul antrenor?
-Dintr-o greșeală. Aveam 18 ani. Țin minte că portarul titular nu venise și
a trebuit să fac acest pas. Jucam la juniorii echipei din Brebu și uite așa am
fost cooptat în lotul mare de către antrenorul de atunci, Adrian Bălan.
-Care a fost idolul tău?
-Evident, am ales un fotbalist care juca pe postul de portar. Mi-a plăcut
foarte mult de germanul Andreas Köpke.
-Ai cunoscut mulți
antrenori. De cine te-ai atașat cel mai mult? Care a fost cel mai valoros?
-Pe primul loc l-aș situa pe Dorinel Beznea, un antrenor la care țin foarte
mult. L-am cunoscut foarte bine în perioada când a condus naționala României în
acea competiție intitulată Cupa Regiunilor. Ca antrenori de portari aș menționa
numele lui Robert Opatchi de la care am avut ocazia să învăț foarte multe
lucruri.
-Care au fost cele mai
frumoase clipe pe care fotbalul ți le-a dăruit?
-Indiscutabil, momentul calificării naționalei României într-un turneu
final disputat în Turcia, în anul 2012, acolo unde ne-am situat pe primul loc.
-Cum se împacă profesia ta
cu fotbalul?
-Eu în viața de zi cu zi sunt polițist dar pot spune că până acum nu au
fost probleme. Atunci când faci ceva de plăcere lucrurile trebuie să iasă bine.
Mai mult, ca angajat cu acest job am participat la mai multe competiții
organizate de IPA Bihor unde participau echipe și din cadrul jandarmeriei, pompierilor
și poliției.
-În familie ai doi
“juniori“. Au înclinație spre sport? Îți vor călca pe urme?
-Aveți dreptate. Deocamdată, Teo, băiatul cel mare care are 8 ani și îi
place postura de portar. Face antrenamente la o grupă de copii condusă de
Mircea Hagianu. Este nelipsit de la meciurile mele. La cel mic încă trebuie să
mai aștept, să vedem dacă se înscrie pe aceași traiectorie.
-Și o ultimă întrebare. Un
mesaj pentru iubitorii de fotbal din Brebu acum la început de campionat?
-Începe o nouă provocare. Evident, cu toții ne bucurăm că revenim în iarbă
într-un cadru oficial. Avem nevoie de prezența iubitorilor de fotbal din Brebu
și nu numai. Sper că și acea galerie frumoasă să fie în continuare alături de
noi și împreună să ne bucurăm de fotbal. Așadar, haideți cu toții la stadion.