Sebi Stănulescu: “ Ȋmpreună să ne bucurăm de fotbal“

Sebi Stănulescu: “ Ȋmpreună să ne bucurăm de fotbal“

Buturile A.F.C. – ului din Brebu sunt păzite de ani de zile de unul dintre cei mai apreciați portari din fotbalul prahovean. La 36 de ani, Sebi rămâne o figură emblematică pentru gruparea brebeană, atrăgându-și de fiecare dată simpatiile și respectul colegilor săi prin încrederea și devotamentul pe care-l caracterizează.

-Sebi, te afli în fața unui nou sezon. Mai poți? Câte ai adunat până acum?

-Cum să nu. Nu dau înapoi. Eu spun că fizic sunt ok. La experiența pe care o am nu mă mai sperie nimic. Aproximativ de 15 campionate încerc să fac față atacanților adversi și nu numai.

-Cum ai debutat în fotbal ca senior? Care a fost primul antrenor?

-Dintr-o greșeală. Aveam 18 ani. Țin minte că portarul titular nu venise și a trebuit să fac acest pas. Jucam la juniorii echipei din Brebu și uite așa am fost cooptat în lotul mare de către antrenorul de atunci, Adrian Bălan.

-Care a fost idolul tău?

-Evident, am ales un fotbalist care juca pe postul de portar. Mi-a plăcut foarte mult de germanul Andreas Köpke.

-Ai cunoscut mulți antrenori. De cine te-ai atașat cel mai mult? Care a fost cel mai valoros?

-Pe primul loc l-aș situa pe Dorinel Beznea, un antrenor la care țin foarte mult. L-am cunoscut foarte bine în perioada când a condus naționala României în acea competiție intitulată Cupa Regiunilor. Ca antrenori de portari aș menționa numele lui Robert Opatchi de la care am avut ocazia să învăț foarte multe lucruri.

-Care au fost cele mai frumoase clipe pe care fotbalul ți le-a dăruit?

-Indiscutabil, momentul calificării naționalei României într-un turneu final disputat în Turcia, în anul 2012, acolo unde ne-am situat pe primul loc.

-Cum se împacă profesia ta cu fotbalul?

-Eu în viața de zi cu zi sunt polițist dar pot spune că până acum nu au fost probleme. Atunci când faci ceva de plăcere lucrurile trebuie să iasă bine. Mai mult, ca angajat cu acest job am participat la mai multe competiții organizate de IPA Bihor unde participau echipe și din cadrul jandarmeriei, pompierilor și poliției.

-În familie ai doi “juniori“. Au înclinație spre sport? Îți vor călca pe urme?

-Aveți dreptate. Deocamdată, Teo, băiatul cel mare care are 8 ani și îi place postura de portar. Face antrenamente la o grupă de copii condusă de Mircea Hagianu. Este nelipsit de la meciurile mele. La cel mic încă trebuie să mai aștept, să vedem dacă se înscrie pe aceași traiectorie.    

-Și o ultimă întrebare. Un mesaj pentru iubitorii de fotbal din Brebu acum la început de campionat?

-Începe o nouă provocare. Evident, cu toții ne bucurăm că revenim în iarbă într-un cadru oficial. Avem nevoie de prezența iubitorilor de fotbal din Brebu și nu numai. Sper că și acea galerie frumoasă să fie în continuare alături de noi și împreună să ne bucurăm de fotbal. Așadar, haideți cu toții la stadion.