Vasile Iacob: ”îmi place la nebunie ceea ce fac”
-De
unde pasiunea pentru fotbal?
-De
mic copil m-a atras fotbalul și mi-a aduc aminte că pe strada mea din Bănești
am format o echipă de fotbal și organizam întâlniri. Era un fel de campionat
între străzi. Mai târziu am început să practic fotbal într-un mod organizat la
echipa din localitate până la vârsta de 26 de ani după care am făcut parte din
conducerea acelei echipe. A urmat solicitarea domnului Virgil Guran căreia i-am
dat curs, acesta patronând echipa Coruna Câmpina unde am activat timp de 21 de
ani. A urmat C.S.M. Câmpina timp de trei ani și actualmente mă aflu la A.F.C.
Băneșți.
-Ce
înseamnă această activitate de administrator delegat într-un club de fotbal?
-În
primul rând tot ce se referă la organizare administrativă cade în sarcina mea.
Adică stadionul cu toate utilitățile lui trebuie să corespundă la standardele
cerute de A.J.F. Prahova. Mai mult, la fiecare meci întocmesc
raportul de joc și țin legătura cu factorii decizionali.
-Este greu? Ce
sacrificii presupune un astfel de job?
-Pot spune că
și acum, la vârsta pe care o am, îmi place la nebunie ceea ce fac. Sigur nu
este deloc ușor și fără sprijinul familiei nu cred că aș fi reușit. Mult timp
îl petrec la stadion ca să nu mai pun la socoteală fiecare sfârșit de săptămână
când echipa are meci.
-Sincer, care a
fost cea mai mare satisfacție pe care ai trăit-o în fotbal? Dar
regret?
-De
departe, promovarea cu C.S.M. Câmpina în Liga a III - a. A fost o mare bucurie.
La polul opus au fost mai multe decepții toate legate de desființarea echipelor
câmpinene, F.C. Poiana, Unirea și C.S.M.
-De
care conducător, cu care ai lucrat până acum, ți-a plăcut cel mai mult?
-Indiscutabil,
el este Virgil Guran. Avea multe calități. Pe lângă un caracter
ireproșabil era implicat în fenomen 100%.
Felul lui de a fi, a făcut să fie cunoscut și respectat de către toți
cei cu care a lucrat.
-Aceași
întrebare legată de capitolul antrenori?
-Aș nominaliza
doi antrenori. Robert Opatchi și Robert Stoica, doi oameni deosebiți care și-au
respectat cu adevărat meseria.
-Ai cunoscut
mulți fotbaliști? Există vreunul pe care l-ai simpatizat în mod deosebit?
-Da. Radu
Burloiu. Pentru calitățile pe care le avea pot spune că l-am încurajat în
permanență. Am fost ca părintele lui. Era un talentat mijlocaș de creație care
putea să ajungă departe. Mi-a părut foarte rău că datorită unei accidentări a
trebuit să pună ghetele în cui.
-În Câmpina a
existat și F.C. Poiana, o grupare care ani de zile a activat în divizia B. Nu
ți-ai dorit să faci un pas mai sus?
-Este adevărat.
Fiecare își dorește să fie cât mai sus. Am fost solicitat la un moment dat dar
nu am putut da curs acelei oferte. Nu a fost să fie.
-De
ce crezi că fotbalul câmpinean a ajuns în cădere liberă? Cum s-ar putea
redresa?
-În
primul rând din punct de vedere financiar nu a existat continuitate iar
factorul politic și-a pus din plin amprenta. Acum, după
alegeri, cu o altă conducere locală lucrurile s-ar putea schimba. Avem un
primar nou, un om care iubește și a fost implicat în sport. Rămâne de văzut
dacă se vrea redresarea fotbalului câmpinean cu adevărat. Avem baze sportive,
avem oameni cu experiență dar este nevoie de un impuls politic. Avem exemplele
localităților limitrofe care stau mult mai bine la acest capitol.
