Florin Marcu: “Îmi este foarte greu să cred că se mai poate egala performanța reușită de generația mea“

Florin Marcu: “Îmi este foarte greu să cred că se mai poate egala performanța reușită de generația mea“

 

Acum 31 ani, într-un meci contând pentru “şaisprezecimile“ Cupei României, mai exact pe data 1 martie 1992, pe stadionul din Brebu debarca Dinamo Bucureşti, antrenată în acea perioadă de “vulcanicul” Florin Halagian. Cu siguranţă, a fost momentul de glorie al unei generaţii de fotbalişti localnici care pe atunci evoluau sub culorile echipei Foresta Brebu. Printre aceștia s-a aflat și Florin Marcu (acum în vârstă de 63 ani), un jucător valoros, iubit și adulat de întreaga comunitate locală. Pentru a evoca acel moment “istoric“ l-am rugat pe Florin să ne răspundă la câteva întrebări consemnate în rândurile de mai jos. Împreună cu acesta am făcut o scurtă incursiune în timp care sper să trezească unele amintiri plăcute nostalgicilor după fotbalul de altădată.    

-Cum s-a format acea echipă care putem să spunem că a făcut istorie?

-Eu, la 32 de ani câți aveam atunci, eram pe final de carieră, după ce evoluasem 5 ani în Divizia C, la Unirea Câmpina, grupare care în 1991 s-a desființat iar jucătorii au migrat în masă la Foresta Brebu. Erau fotbaliști deja consacrați: Dan Tache, Costică Pavel, Sorin Drăgan, Sandu Cocoru, Ion Peticilă, Marian Lupu, Adrian Săcuiu, Sorin Zecheru, Vasile Chircă, ca să amintesc doar pe câțiva. De pregătirea echipei se ocupa Mihai Teodor.

-Care a fost parcursul Forestei în Cupă până la acel eveniment inedit pentru fotbalul brebean?

-Într-adevăr, am avut un sezon foarte bun atât în campionat dar și în Cupă. La aceasta din urmă, rând pe rând, Poiana Câmpina, Cimentul Fieni și Steaua Mizil au înclinat steagul în fața noastră, determinarea și dorința de a câștiga aducându-ne acele victorii. De bucurie, după aflarea veștii că Dinamo va venii la Brebu, întreaga echipă a participat la un chef organizat pe plan local.

“Am întâlnit una dintre cele mai bune echipe din România“

-Cum a decurs pregătirea acelui joc cu Dinamo?

-Ce pot să spun? Noi făceam antrenamente după orele de program și cu toții aveam plăcerea de a juca fotbal. Nu a fost nimic deosebit. Cu toții am așteptat acea întâlnire ca de altfel întreaga suflare fotbalistică din Brebu. 

-Ce ați simțit în momentul când ați ieșit la încălzire, în fața unui stadion arhiplin?

-Sincer nici acum nu prea am cuvinte să spun. Era o cinste, o mândrie și un respect în plus pentru toți spectatorii prezenți la meci, care plătiseră un bilet să vadă un spectacol fotbalistic de calitate. Oficial întâlneam una dintre cele mai bune echipe din România.

-Despre joc ce poți să spui?

-Știu că cel puțin eu, nu am avut trac sau emoții și am tratat adversarii cu respectul cuvenit. Parcurgând distribuția formației din Ștefan cel Mare se poate vedea ușor o serie de jucători care au fost prezenți la Cupa Mondială din SUA, atunci când Gică Hagi  & Co. au avut o prestație ieșită din comun. În linii mari lotul lor era compus din: Tene, Mihăescu, Mihali, Doboş, Selymesi, D. Munteanu, Moga, Cheregi, Gerstenmajer, Demolari, Kadar, Stelea, Cristea, Atomulesei, Matei, Scânteie, Sava. Per ansamblu ne-au fost superiori într-un succes clar, 3-1, unicul gol al nostru fiind înscris din penalty de către Adrian Săcuiu (Lule).

“Din pãcate, pentru noi au fost alte vremuri“

-Au fost prime sau altfel de bonusuri promise pentru performanța pe care ați realizat-o?

-Nu. Ni s-a oferit o masă atât înainte cât și după meci la restaurantul câmpinean situat lângă  Lacul Bisericii. La finalul partidei au fost invitați și fotbaliștii bucureșteni dar am stat la mese separate. Știu că după meci, delegația dinamovistă a făcut cadou echipei noastre câteva mingii. Cert este că nu am primit nici măcar un cuvânt de mulțumire din partea factorilor locali.

-Dacă acel meci s-ar fi jucat astăzi, în mod sigur ați fi apărut pe sticlă. Greșesc?

-Nu. În mod sigur s-ar fi întâmplat acest lucru. Astăzi, este adevărat când se spune că te poți numi fotbalist numai atunci când apari pe micul ecran. Din păcate pentru noi, au fost alte vremuri în care dragostea și pasiunea pentru fotbal însemna totul.

-Și o ultimă întrebare. Știu că mergi des pe stadion și ești un apropiat al echipei locale A.F.C. Crezi că se mai poate realiza la Brebu o performanță asemănătoare cu cea reușită de voi?

-Mi-aș dori din tot sufletul să se întâmple așa ceva dar la modul cum decurg lucrurile, sincer, îmi este foarte greu să cred că se mai poate egala performanța reușită de generația mea.