5 minute cu … Răzvan Ganea
Agent
de circulaţie în viaţa de zi cu zi, Răzvan încearcă ca timpul liber pe care îl
are să-l dedice aproape în totalitate fotbalului. În distribuţia echipei de
Liga B Prahova, A.S. Muntenii Câmpina, el ocupă funcţia de “atacant” şi cei
care l-au văzut la lucru pot spune că de fiecare dată încearcă să-şi facă
treaba cât mai bine.
-Cum
se împacă meseria ta cu fotbalul? Aceasta face să existe un respect mai mare
din partea colegilor tăi?
-Puţin
mai greu. Meciurile sunt programate duminica iar eu de foarte multe ori,
lucrând în tura de noapte, vin direct la stadion. Totuşi, plăcerea mea de a
juca fotbal mă face să trec peste acest inconvenient. În plus, am şi un
susţinător constant în tribună, nelipsit de la meciurile mele. Este vorba de
tatăl meu. Despre colegii mei? Nu vreau să fiu înţeles greşit. Există respect
dar consider că acest lucru nu se datorează jobului meu. Eu vreau să fiu Răzvan
şi atât, nicidecum să fiu domnul poliţist. Dacă merit să joc, bine, dacă nu,
iarăşi bine. Prin felul meu de a fi, adică caracterizat de fair-play, pe teren
ştiu să mă fac respectat atât de către colegi, cât şi de către adversari.
-Ce
spun şefii tăi despre pasiunea ta pentru fotbal? Dar colegii tăi de servici?
-Cunosc
acest lucru şi sunt de acord. Dealtfel, atunci când se primesc de la I.P.
Prahova invitaţii pentru diferite turnee fotbalistice, nu au nimic de obiectat.
Am colegi care le place şi înţeleg acest fenomen.
-Înţeleg
că până acum ai participat şi la o serie de competiţii organizate de Ministerul
Afacerilor Interne.
-Da.
Anual, Oradea
este gazda unui puternic turneu fotbalistic organizat pe teren sintetic de
către I.P.A. Bihor. Mai mult, am avut ocazia să fiu prezent şi la câteva
competiţii cu caracter internaţional, desfăşurate în Spania şi Republica Moldova .
Printre colegii mei de echipă din zona noastră, aş vrea să-l menţionez pe Sebi
Stănulescu, cunoscutul portar al formaţiei A.F.C. Brebu.
-Din
câte ştiu, te-ai aflat şi în situaţia, în sezonul recent încheiat, să te afli
în postura de portar. Este adevărat?
-Eu
am mai cochetat cu ani în urmă cu acest post însă a fost o conjunctură
nedorită, la acel meci ambii portari nefind prezenţi.
-Cu
tot respectul faţă de eforturile pe care le fac cei care conduc destinele la
Sportul şi A.S. Muntenii, nivelul fotbalistic al acestor echipe lasă mult de
dorit, neavând darul să aducă multă lume la stadion. De ce s-a ajuns în această
situaţie?
-Nu
mai există oameni interesaţi să investească în fotbal iar din urmă nu prea mai
vine nimic.
-De
ce mulţi copii preferă calculatorul, ţigările, în loc să facă mişcare? Acum,
avem baze sportive dar chiar şi aşa, sportul este în cădere liberă. Greşesc?
Cine este de vină?
-Nu.
Este foarte adevărat. Sunt mai mulţi factori care influenţează, cum ar fi: familia, şcoala,
anturajul … Este o problemă de mentalitate.
-Sunt
oameni în Câmpina care în continuare iubesc sportul, şi mai ales fotbalul. Nu
se poate spune că un Mircea Hagianu, un Robert Opatchi nu doresc să-şi aducă
contribuţia de a promova o serie de tineri, care într-o bună zi ar putea face
pasul spre performanţă. Dar este oare suficient…
-Nu.
Categoric nu. Tot respectul pentru aceştia. Îi cunosc foarte bine şi ştiu prin
ce au trecut. Câte piedici au avut până acum. Degeaba îţi doreşti să realizezi
ceva dacă nu eşti şi ajutat. Fără o implicare din partea Primăriei sau a
oamenilor cu potenţial financiar nu se poate continua pe o linie ascendentă.
Este trist, dar adevărat.
-Revenind
la pasiunea ta, adică la fotbal. Vei activa în continuare la A.S. Muntenii
Câmpina?
-În
mod sigur. Sper că alături de colegii mei şi antrenorul nostru, Gabi Tismănaru,
să rămânem în continuare un grup unit, care practică fotbalul de plăcere.