Adrian Vintilă: “Petrolul este a doua mea casă“
Trecut
pe la mai multe echipe din zona Câmpinei, la 23 de ani, Adrian
-În primul rând felicitări pentru performanţa obţinută?
-Mulţumesc.
-Încă
nu s-au stins ecourile meciului de baraj, de pe teren propriu, atunci când în
tribunele stadionului “Ilie Oană“ s-au aflat peste 14.000 de spectatori. Ce ai
simţit când stadionul a “explodat” în momentul când ai marcat golul egalizator?
-Pentru
mine a fost un entuziasm de nedescris. Nu înţelegeam ce se întâmplă. Nu mai
auzeam nimic. Mi-am dorit foarte mult să înscriu iar cineva din ceruri m-a
ajutat.
-Pentru
mulţi, dar mai ales pentru iubitorii de fotbal câmpineni, prezenţa ta în lotul
formaţiei petroliste a fost o surpriză plăcută. De fapt, cine este Adrian
Vintilă?
-Ce
pot să spun? Un băiat charismatic, un băiat muncitor. La 6 ani, ca mulţi copii
jucam fotbal pe stradă iar tatăl meu m-a îndrumat la şcoala de fotbal patronată
de antrenorul Mircea Hagianu. De fapt perioada pe care am petrecut-o sub
bagheta acestuia a fost ca o rampă de lansare. Când am împlinit 12 ani, un alt antrenor
câmpinean, Cătălin Stroe, m-a convins să dau o probă de joc la formaţia Liberty
Salonta. Îmi aduc aminte că la început am stat 3 luni după care am revenit
acasă. Sigur, pentru mine a fost foarte greu să fiu departe de prieteni, de
părinţi, dar la insistenţa acestora din urmă am continuat încă 6 luni de zile
la formaţia din Salonta, însă poate şi ghinionul meu a făcut ca grupele de copii
şi juniori să se desfiinţeze, situaţie în care am revenit acasă. Puţin
dezamăgit, şcoala a fost pe primul plan dar printre picături am mai evoluat la
echipele A.F.C. Brebu, C.S.M. Câmpina, C.S. Cornu şi Tricolorul Breaza.
-Apropo,
cum ai ajuns sub comanda antrenorului Tavi Grigore?
-Eu
eram angajat la o firmă de construcţii şi într-o zi am primit un telefon de la
antrenorul Florin Stăncioiu care mi-a spus că preşedintele Cristi Vlad şi Tavi
Grigore sunt interesaţi de mine. La început am ezitat, ştiind ce se întâmplase
cu Petrolul după ce s-a desfiinţat dar tot la îndemnul tatălui meu am avut o
discuţie cu Cristi Vlad. Am convenit amândoi că este bine să încerc, să văd ce
se întâmplă, care este atmosfera, după care să dau un răspuns. Întâmplarea a
făcut ca primul meu contact cu actualii mei colegi să se producă la reunirea
formaţiei, în faţa unui număr foarte mare de suporteri. Pentru mine a fost un
şoc extraordinar şi în următoarea secundă am fost de acord să rămân la Ploieşti
-Totuşi,
de unde interesul celor doi conducători?
-Am
fost remarcat într-un joc disputat la Breaza, contra formaţiei C.S. Ceptura,
unde evolua şi Cristi Vlad. Oaspeţii au condus la pauză cu 1-0, iar echipa mea
a întors rezultatul prin două goluri marcate de mine.
-Cum
te-a primit Tavi Grigore?
-În
primul joc amical sub comanda acestuia am înscris de două ori. Mi-a spus că am
potenţial, că îmi oferă credit, încredere, însă totul va depinde doar de mine.
Acesta a fost începutul.
-Ce
calităţi consideri că ai? Dar defecte?
-Sunt
un tânăr foarte ambiţios, conştient că fără muncă nu poţi să ajungi unde îţi
doreşti. Defecte? Cred că uneori sunt cu capul în nori, lucru sesizat şi de
antrenorul meu.
-Care
a fost cel mai bun joc al tău la Petrolul?
-Un
moment frumos pentru mine a fost la începutul sezonului, într-o partidă cu
Unirea Urlaţi, în faţa a 7000-8000 de spectatori, atunci când am intrat pe
gazon în partea a doua a jocului şi am marcat de trei ori.
-Sunteţi
o adevărată familie. Greşesc?
-Nu.
Petrolul este mai mult decât o familie. Petrolul este a doua mea casă. Există
un sentiment de respect între noi. Suntem un grup care a pornit de la zero.
Gândiţi-vă că la început veneam la antrenamente şi meciuri pe banii noştri şi
fiecare dintre noi făcea eforturi deosebite. Practic, după 8 ore de serviciu,
mă prezentam la antrenamente şi reveneam acasă destul de târziu, în condiţiile
în care eu locuiesc în Câmpina.
-Te
sperie concurenţa?
-În
nici un caz. Este foarte bine că există, situaţie în care eşti mult mai motivat
-În
ce măsură contează pentru fotbalişti părerea publicului, scandările,
huiduielile?
-Depinde
foarte mult de caracterul fiecărui jucător. Pentru mine şi colegii mei contează
foarte mult publicul nostru care are darul să ne mobilizeze. Este extraordinar
să joci în faţa a mii de spectatori. Te simţi cu adevărat fotbalist.
-Există
presiune la Petrolul?
-Sigur
că da. Ţinând cont că te numeşti Petrolul, un nume de tradiţie în fotbalul
românesc, este normal să fie presiune din toate părţile. În acest moment,
Petrolul este un proiect foarte serios cu obiective bine definite. Toţi care
îmbracă tricourile acestui club trebuie să-şi facă datoria cât mai bine.
-În
timpul liber ce pasiuni ai?
-Îmi
plac filmele, plimbările. Şi pentru că a venit vorba de timp liber, în cele
trei săptămâni de pauză primite de la club, îmi propun să petrec câteva zile la
mare şi cât mai multă odihnă.
-Faci
parte dintr-o familie care mănâncă fotbalul pe pâine, dacă se poate spune aşa.
Tatăl tău, Giani, împreună cu unchiul tău, Ciprian, sunt două nume foarte
cunoscute în fotbalul prahovean, ultimul activând şi în Liga a II-a naţională.
Ce poţi să ne spui despre calităţile acestora şi cu cine consideri că te
asemeni, ca joc, cel mai mult?
-Tata
nu a fost favoritul meu, el evoluînd de regulă ca fundaş. Tata nu a fost un
“vitezoman” mare, precum unchiul meu. Viteza de execuţie, telentul şi ştiinţa
jocului l-au făcut pe acesta un atacant de temut care a contabilizat multe
goluri. Evident, cum şi mie îmi place golul, sper să continui această tradiţie
de familie.
-Legat
de fotbalul câmpinean, de ce crezi că acesta se află în cădere liberă?
-Aşa
cum se ştie, fotbalul necesită bani iar în Câmpina nimeni nu mai vrea să
investească. Păcat, aceasta este realitatea.
-Este
clar că ai făcut un pas înainte. Ce-ţi propui pentru viitor?
-În
primul rând sănătate şi împreună cu Petrolul să merg cât mai departe. Petrolul
merită să ajungă acolo unde îi este locul, alături de minunaţii săi suporteri.
