Printre cei mai
prolifici atacanți pe care Tricolorul Breaza i-a avut în ultima perioadă de
timp se numără și Cristi Negotei. La 33 de ani, Cristi rămâne o figură
remarcabilă în peisajul fotbalului prahovean, atrăgându-și de fiecare dată
simpatiile și respectul colegilor săi. Mai nou, acesta a ales să continue atât
ca jucător, cât și ca antrenor, la Voința Adunați, formație ce activează în
Superliga B1 Prahova.
-Ce a însemnat fotbalul pentru Cristi Negotei?
-90% din viață mi-am dedicat-o fotbalului. Indiferent de
nivelul la care am jucat am pus multă pasiune și suflet. Nu cred că există
satisfacție mai mare să fii aplaudat, sau de ce nu, criticat atunci când este
cazul. Am ajuns la vârsta în care trăiesc în continuare pentru fotbal.
-Când ai început fotbalul și care a fost traseul pe care
l-ai urmat?
-La 7 ani, sub comanda lui Dan Vasilescu am făcut primii
pași în fotbal. A urmat echipa din Nucet după care pe legitimația mea au mai
apărut numele unor grupări cunoscute cum ar fi: AFC Filipești, CS Ștefănești,
Chimia Brazi, FCM Târgoviște, Poli Timișoara, Sepsi OSK Sf. Gheorghe și
Tricolorul Breaza.
-Care a fost idolul tău?
-Întotdeauna am fost atras de jocul lui Zlatan Ibrahimovic.
-Când te-ai simțit cu adevărat fotbalist?
-Fără să supăr pe cineva, Sepsi Sf. Gheorghe a fost cu
adevărat un punct de referință în activitatea mea. Acolo m-am simțit apreciat şi
respectat din toate punctele de vedere.
-Fotbalul ți-a adus multe prietenii? Cu care fotbalist ai
rămas în relații foarte bune?
-Eu sunt o fire deschisă, comunicativă. Întotdeauna am
căutat să las loc de bună ziua. Ce pot să spun? De exemplu, există o legătură
strânsă între mine și Daniel Chiriță. De multe ori mă consult cu acesta,
primesc sfaturi.
-Cum îți petreceai timpul liber în cantonamente? Ce îți
plăcea să faci?
-În general toată lumea preferă jocul de remi, lucru valabil
și pentru mine.
-A existat tentația fumatului, a alcolului?
-Sincer, nu am avut astfel de pasiuni.
-În timpul carierei tale sportive ai călcat vreodată pe
”bec”?
-S-a întâmplat atunci când evoluam la Sf. Gheorghe. O masă
la restaurant cu colegii s-a prelungit până spre dimineață când în aceași zi
aveam programat un joc oficial. Bineînțeles, s-a aflat, însă lucrurile nu au
luat amploare deoarece noi am reușit să câștigăm acel joc.
-Ai cunoscut mulți antrenori. De cine te-ai atașat cel mai mult?
-Un om dedicat fotbalului, un profesionist dacă pot spune,
este de departe Marius Vișan de la Tricolorul Breaza cu care am rămas în
relații foarte bune.
-Înțeleg că ai avut și câteva contacte cu fotbalul din
afară. Greșesc?
-Nu. Din păcate pentru mine acestea nu s-au finalizat din
cauza unor probleme legate de impresariat. Mai întâi a fost o echipă de eșalon
secund din Grecia după care în Spania, cu un club de ligă inferioară care se
numea Club Deportivo Magraners.
-Ce au însemnat banii câștigați din fotbal pentru tine? Unde
ai câștigat cel mai bine?
-Am avut parte și de contracte bune la Târgoviște, Sf.
Gheorghe s-au prima oară la gruparea din Breaza. Dacă privesc din punct de
vedere financiar, pentru mine banii erau în plan secund. Ei nu reprezentau o
motivație pentru a juca fotbal. Țin minte totuși că la primul meu salariu din
fotbal mi-am cumpărat o pereche de ghete.
-Ești căsătorit?
-Nu. Am o relație stabilă de un an și totul merge foarte
bine în această direcție.
-De ce Voința Adunați?
-Sunt născut în această localitate și sunt foarte atașat de
locuitorii de aici chiar dacă în această perioadă nu am dus lipsă de oferte.
-Un mesaj pentru iubitorii de fotbal care te cunosc și care
îți sunt alături în continuare?
-Eu m-am întors cu sufletul deschis la formaţia din Adunaţi,
să joc de plăcere și împreună cu aceștia să ne bucurăm de fotbal. Trebuie să
avem răbdare și sunt convins că vom face treabă bună. Obiectivul nostru este să
ajungem în Liga A Prahova.
