Dușan Marianov: “Banii au fost mărul discordiei și totul s-a năruit“
Fost
sportiv de performanță, antrenor și conducător de club, la 63 de ani, Dușan a
acceptat să facă o scurtă retrospectivă a unei cariere sportive în care
motocrosul a jucat un rol deosebit.
-Prietenii
îți spun metre. De unde și până unde?
-Da,
așa este. Din prea multă implicare în problemele tehnice ale sportului cu motor
m-am ales cu această poreclă. Principalul “vinovat” este Ștefan Chițu care a
preluat acest termen dintr-o secvență a filmului “Asta seară dansăm în familie”.
-Secția
de motocros de la Poiana cuprindea numele unor sportivi care într-adevăr au
făcut performanță la acea vreme. Poți să enumeri câțiva dintre foștii tăi
colegi?
-Îmi
aduc aminte cu drag de cei care au fost colegi cu mine. Au fost practic două
generații. În primul rând, regretatul Ștefan Chițu care ocupa și funcția de
antrenor, Mihai Banu, Constantin Goran, Marin Ispas, Nicolae Murgoci, Gheorghe
Oproiu, Dan Liviu, frații Paul, Iosef și Otto Schmidt, Cătălin Duță.
-Care
a fost principalul tău rival în campionatele naționale la care ai luat parte?
-Nu
pot să spun că am avut un rival anume. Sigur, exista concurență și mă refer la
cea din interiorul clubului pentru ca să prinzi echipa sau un loc la lotul
național. La clasa 250 cc mă “băteam” cu colegii mei Gheorghe Oproiu și Dan
Liviu. Evident, pe circuitele naționale aveam adversari valoroși cum ar
fi: Mullner, Plugaru, Enceanu,
Titilincu, Fulop.
-Ai avut parte de accidentări?
-Din păcate nu am fost ocolit de astfel de evenimente total neplăcute
care în timp lasă urmări. Am avut o fractură la brațul drept, fisură la osul
stern, fractură de piramidă nazală însă
acestea fac parte din cariera unui sportiv la această disciplină.
-Cine
asigura buna dispoziție în acel lot de sportivi care te includea și pe tine? Au
fost întâmplări mai haioase?
-Chiar
subsemnatul se ocupa cu buna dispoziție în ciuda faptului că antrenorul Chițu
era un om mai sobru, o mână de fier cum s-ar spune, însă când era vorba de
muncă fiecare încerca să obțină rezultate cât mai notabile. Sigur, au fost și
unele momente comice. Îmi aduc aminte că la un cantonament desfășurat la Sovata
chiar eu am fost subiectul unei glume mult gustată de colegii mei. Obosit
fiind, noaptea, pe la ora 1.00, am fost trezit brusc să mă echipez sub motivul
că trebuia să iau startul la o cursă programată pentru ziua următoare. Buimac
de somn, fără să-mi dau seama, am luat totul în serios spre satisfacția lui
Ștefan Chițu și Constantin Goran, autorii acestei farse.
-Și în
acei ani existau, țigări, băutură sau alte tentații. Se calca pe bec?
-Singurul
îndrăgostit de țigări era Dan Liviu care pe la colțuri mai trăgea câte un fum.
Despre alcol, pot spune că eram băieți cuminți. Sigur, la finalul unor
cantonamente ne permiteam să consumăm unul, două pahare de vin. În general,
fiecare ne-am văzut de treabă.
-Ce a
însemnat pentru ține ca sportiv și antrenor numele lui Ștefan Chițu?
-Ca
sportiv a fost într-adevăr un mare campion în această disciplină sportivă. Ca
antrenor a fost un om care se zbătea pentru interesele clubului. De multe ori
era prea dur și nu înțelegea că nu se poate scoate campioni peste noapte. Erau
momente când forța nota, neținând cont că accidentările și vârsta începeau
să-și spună cuvântul.
-Toți
membri secției moto erau angajații uzinei Poiana Câmpina. Existau avantaje din
punct de vedere financiar pentru voi?
-Ce
pot să spun?. Știu că mai aveam și noi nevoie de categorii dar la acest capitol
nu prea eram susținuți de antrenorul nostru. Nu știu cum se întâmpla că atunci
când erau programate examene pentru categorii noi mereu aveam antrenamente. Îmi
aduc aminte că fotbaliștii erau mereu în fața noastră cu toate că la nivel de
performanțe stăteam mai bine. Un moment
trist a fost în anul 1985, atunci când promisiunile de a ne da echipament nou
de concurs nu au fost respectate de antrenorul nostru. Prin urmare, eu,
Gheorghe Oproiu și Dan Liviu am decis să renunțăm.
-Ai
încercat și alte discipline sportive cum ar fi bobul. Greșesc?
-Nu
greșiți. Am făcut bob în paralel cu motocros în perioada dintre anii 1978 –
1984, înregistrând o prezență la Campionatele Europene de bob două persoane
programate în Italia.
-După 1989 s-au deschis noi orizonturi. În Câmpina au apărut și cluburi
private printre acestea numărându-se și M.C. Britmar, unde ai fost sportiv,
antrenor dar și președinte. Este adevărat?
-Da. În 1993 am fondat clubul M.C. Britmar dar din păcate condițiile
precare din punct de vedere material și financiar de multe ori și-au spus
cuvântul. Printre sportivii acestui club s-a numărat și fiul meu, Ciprian.
-Apropo, în condițiile de atunci, ce i-a lipsit lui Ciprian, să ajungă un
mare campion?
-În primul rând i-a lipsit echipamentul de concurs de ultimă generație. Dacă nu ai o motocicletă performantă este foarte
greu. Mai mult, consider că la capitolul talent m-a depășit, nu însă și la
ambiție. Poate că așa a fost să fie.
-Știu
că în acea perioadă existau rivalități, mie îmi place să le spun sportive,
între diverse cluburi. Amintesc aici grupările Unirea – C.S.M. la fotbal, AIKO-
Kamikaze la karate și de ce nu, M.C. Britmar – M.C. Lido. Cum comentezi acest
aspect?
-În
sport cred că este normal să existe astfel de rivalități. Sigur, acestea au
fost și de altă natură, în care politicul nu cântărea cu aceași măsură.
-S-a încercat
la un moment dat ca aceste cluburi să fie strânse sub o umbrelă, înființându-se
acel comitet sportiv municipal condus de Virgil Guran. A fost o idee bună?
-La
început a fost o idee benefică însă încet, încet, banii au fost mărul
discordiei și totul s-a năruit.
-Practic,
în ultimii ani sportul câmpinean a decăzut total. Care crezi că ar fi cauzele
și cine se face vinovat?
-Dezinteresul
Consiliului Local indiferent de colaratura politică. S-a înființat C.S.S.
Câmpina în dorința de a revigora sportul câmpinean și vedeți bine în ce
situație jalnică a ajuns. În opinia mea, fără să jignesc pe cineva, în termeni
populari acest club este apă de ploaie.
-Apropo,
faci parte din Federația Română de Motociclism unde îndeplinești funcția de
președinte al comisiei tehnice. Chiar nu se
poate schimba nimic în sensul ca valoarea campionatului să fie măcar la
jumătatea celor din anii când tu activai ca sportiv?
-Totul
pleacă de la bani. În lipsa acestora și a unor măsuri fiscale care să
încurajeze pe oameni să susțină sportul nu se poate face performanță. Este
trist să vezi astăzi pe grila de start, să luăm ca exemplu echivalentul clasei
250 cc, 7- 8 concurenți față de 35 – 40, câți erau în perioada când eram în
activitate.
-Și o
ultima întrebare. Lăsând în urmă nostalgii și amintiri, crezi că sportul
câmpinean va putea să renască? Ultimii ani
au dovedit că acesta a picat într-o dizgrație totală.
-Cu tot optimismul meu, răspunsul este unul singur – NICIODATA.
- GALERIE
FOTO -
A fost odata ... |
Gheorghe Oproiu, C-tin Goran, Nicolae Murgoci, Dusan Marianov |
Dusan Marianov, Gheorghe Oproiu, Paul Schmidt, Florian Pop |
Mihai Banu, Dusan Marianov |
O echipa de top |
Bujoreanu, Dusan Marianov, Grosu, Oache |
Grila de start |
Dusan si Ciprian Marianov |
Moment de respiro |
Traseul de pe Muscel cu ani in urma |