Ion ”Coco” Cojocaru spune adio Unirii
După un an şi jumătate, timp în care Ion ”Coco” Cojocaru a reuşit o promovare cu Unirea Câmpina, acesta a spus adio formaţiei câmpinene. La despărţire, cunoscutul antrenor a acceptat un scurt interviu pentru iubitorii de fotbal câmpineni.
-Aşadar, cu ce gânduri plecaţi de la Câmpina?
-Plec cu satisfacţia că mi-am făcut treaba. Am obţinut o promovare, nu foarte uşoară, în condiţiile în care nu am avut mulţi bani. Am lăsat o echipă foarte bună, mai ales după aducerea lui Florin Stăncioiu. Sigur, acum când peste tot se pune problema banilor, având în vedere că partea tehnică a echipei era destul de „stufoasă”, conducerea s-a gândit că este justificată plecarea mea.
-Aveţi să va reproşaţi ceva după această perioadă petrecută sub culorile Unirii?
-Nu. În nici un caz nu am ce să-mi reproşez. Eu am apreciat oamenii cu care am lucrat, cu care am format un colectiv tehnic şi cred eu că rezultatele spun totul. La Câmpina s-a început o treabă serioasă şi se întrevăd posibilităţi ca echipa să poată evolua într-un eşalon superior.
-Regretaţi, acum la despărţire, o persoană sau mai multe, cu care aţi colaborat?
-Am fost foarte apropiat de toţi cei care au contribuit la bunul mers al clubului. Inclusiv cu cei care în vara trecută au părăsit echipa. Atunci a fost o ruptură din colectivul nostru. Trebuia să se întâmple şi probabil că aşa am avut şi şansa să mergem în Liga a III-a. Înţeleg că asta a fost condiţia.
-Dacă ar fi să daţi o cifră în procente, cât a reprezentat numele şi experienţa dumneavoastră la promovarea echipei?
-Eu sunt un tip modest. Niciodată nu-mi atribui merite. Să judece oameni din zonă, cei care ştiu ce am făcut pentru echipă. Repet. Plec cu inima deschisă şi port prietenie în continuare câmpinenilor, celor cu care am colaborat, dar şi celor care au fost pe lângă noi.
-Se spune că sunteţi un adevărat specialist al promovărilor ...
-Ce pot să spun? În ultimii ani se pare că aşa au stat lucrurile. Văd că acum sunt îndepărtat de la o echipă unde am terminat turul pe primul loc. Este vorba de Unirea Urlaţi. Relaţia mea cu Mihai Ion s-a rupt. El a vrut să se mute la Ciorani unde m-a solicitat şi pe mine, dar după aceea şi-a făcut calcule şi a renunţat la serviciile mele. Am devenit imun la astfel de lucruri.
-Vi s-a mai întâmplat vreodată, în cariera dumneavoastră fotbalistică, să nu vă cunoaşteţi şefii? Mai precis, pe cei care finanţează?
-Sincer, nu. Inclusiv pe vremuri, când era comunismul la putere ştiam şi cine este primul secretar, şi secretarul căruia îi reveneau sarcini pe linie sportivă. Pentru mine a fost unicat o asemenea conjunctură, aşa cum este acum la Unirea. Probabil că şi în România. Din moment ce nu-ţi faci imagine, cheltuieşti atâţia bani ... Nici nu ştiu ce vrea dar dacă omul investeşte, asta este. Eu sunt un om credincios şi sunt aproape în fiecare duminică la biserică. Acolo se spune că este bine dacă ai contribuit, dacă ai ajutat în favoarea oamenilor, dar să nu te lauzi, aşa cum face Becali. Probabil că fostul meu patron face ce ştie, şi face bine se pare. Dacă nu era mâna acestui patron „invizibil”, Unirea nu ar mai fi existat.
-Există şi varianta unei fuziuni. Vedeţi posibil un asemenea deznodământ?
-Înţeleg că nu se pune problema acum, cu toate că ar fi fost cel mai bine. Adrian Nistoroiu şi Virgil Guran nu ar mai fi trebuit să cheltuie atâţia bani să promoveze, când deja este asigurat locul în Liga a III-a naţională. În vară depinde de „omul invizibil” şi de relaţia acestuia cu ceilalţi oameni de afaceri. Cu siguranţă, în asemenea condiţii, echipa va avea viitor. Cum a fost Mioveniul, Urziceniul, de ce nu ar putea şi Câmpina?
