Daniel Şandru: “Destinul a făcut să ajung în Danemarca”
Printre
portarii cu priză la public, care s-au perindat prin fotbalul câmpinean, s-a
numărat şi Daniel Şandru, titular cu ani în urmă la formaţia Unirea Câmpina. La
28 de ani, vârstă care în mod sigur i-ar fi permis evoluţii în eşaloanele
superioare ale fotbalului românesc, acesta a ales un alt colţ de lume, unde
speranţele se leagă de un trai mai bun.
-Dani,
ce mai faci?
-Mulţumesc,
bine. Actualmente sunt departe de casă. Destinul a făcut să ajung în Danemarca.
Eu locuiesc în localitatea Krusa.
-Spune-mi,
ce te-a determinat să faci acest pas? În ţară totuşi aveai un servici.
-Ce
pot să spun? În ultima perioadă de timp lucram ca inginer zootehnist şi simţeam
că nu ajung nicăieri. Mi s-a oferit şansa să încerc ca tehnician veterinar în
Danemarca.
-Deci…?
-Am
zis că nu este un capăt de lume şi acum pot spune că nu regret acest pas. Am
părăsit România în urmă cu un an şi după 7 luni, angajat fiind la o fermă
foarte mare, am obţinut un post de manager.
-Înţeleg
că şi financiar a fost un salt?
-Da.
Câştigul este cu mult superior faţă de cel din ţară .
-Ştiu
că fotbalul a reprezentat o mare pasiune pentru tine, dar din păcate, în
România nu ai putut ajunge acolo unde ţi-ai dorit. Greşesc?
-Aveţi
dreptate. Într-un fel, nu m-am împăcat cu acest gând. Dar cum prima dragoste nu
se uită, în timpul liber am avut şansa să revin în iarbă. Întâmplarea a făcut
ca soţia şefului meu să cunoască pe preşedintele unui club de fotbal de liga
IV. Echipa se numeşte IF BOV. La finalul campionatului trecut am avut neşansa
să pierdem promovarea la trei puncte diferenţă.
-Cum este fotbalul în Danemarca la acest nivel?
-Din câte cunosc nu eşti căsătorit.
-În momentul de faţă sunt singur. Am lăsat în urmă o relaţie de patru ani şi gândul meu este să strâng ceva bani. Nu mă gândesc să revin prea curând în ţară .
-Ce a însemnat din punct de
vedere fotbalistic perioada petrecută în România?
-Sigur, sufletul îmi va rămâne pentru totdeauna la Unirea Câmpina, acolo unde am avut un campionat superb. Ca antrenori, pot spune că printre favoriţi s-a numărat Costin Plăvache şi Robert Stoica, ultimul la A.S. Tufeni, formaţie unde am întâlnit oameni deosebiţi.
-Aşa cum ştii, Câmpina suferă din punct de vedere fotbalistic.
-Este adevărat. Este păcat că un oraş de mărimea Câmpinei să nu aibă măcar o echipă de Liga a III-a. Sper ca Mara să lupte, să continue munca pe care a început-o.
-La Unirea ai activat alături de fratele tău, Bogdan.
-Fratele meu este singurul care a ajuns unde trebuia. Din păcate, dacă Unirea era lăsată în pace, cred că acum putea să evolueze în Liga a II-a.
-Un gând pentru iubitorii de fotbal câmpineni?
-Tuturor le doresc multă sănătate şi speranţe, atâtea câte mai sunt, ca fotbalul câmpinean să ocupe locul care-l merită.
