Mihai Amorăriţei: ”Poate că sunt puţin mai rău cu jucătorii”
Indiscutabil, printre arbitrii câmpineni aflaţi în plină ascensiune se numără şi Mihai Amorăriţei, cel care la 25 de ani pe care îi are, promite să ajungă cât mai curând în lumea bună a fotbalului nostru.
-Ce înseamnă arbitrajul pentru tine?
-Acum, acesta reprezintă meseria mea. De la începutul acestui an, graţie domnului Crăciunescu, arbitrajul şi-a câştigat statutul de meserie.
-Se poate trăi din acest job?
-Depinde la ce nivel te afli. În cazul meu pot să spun că această profesie îmi oferă un trai decent. Eu sunt un caz fericit deoarece am avut jocuri faţă de alţi colegi de ai mei care au stat mai rău din acest punct de vedere. Atunci când campionatul este întrerupt, mai precis în pauzele competiţionale, se trăieşte din economiile acumulate.
-Puteai să mai joci, însă de ceva timp ai renunţat. Care a fost cauza?
-Am fost nevoit să aleg între a continua de a juca fotbal la nivelul Ligii A Prahova sau a mă dedica arbitrajului. Am ales ultima variantă care îmi oferă şanse mai mari de reuşită.
-Ca fotbalist, ce atitudine aveai faţă de arbitri?
-În perioada când evoluam ca jucător, îmi aduc aminte că blamam foarte mulţi arbitri. De multe ori mă simţeam neîndreptăţit. Chiar şi acum, unii dintre colegii mei de atunci îmi aduc aminte de acea atitudine.
-Ai luat multe cartonaşe galbene? Dar roşii?
-Un singur cartonaş roşu. „Galbene” au fost puţin mai multe.
-Ce calităţi are arbitrul Mihai Amorăriţei? Dar defecte?
-O pregătire fizica bună, spre foarte bună. Am început să acumulez şi experienţă dar sunt conştient că mai am multe de pus la punct. Defecte? Poate că sunt puţin mai rău cu jucătorii, pentru că am venit din rândul lor.
-Pe lângă calităţile şi prezenţa pe care trebuie să le îndeplinească un arbitru care îşi doreşte să ajungă cât mai sus, de ce crezi că mai este nevoie?
-Poate şi de puţin noroc. Mai contează şi colaborarea pe care o ai cu arbitrii de linie.
-De regulă, arbitri primesc şi înjurături. Uneori sunt şi agresaţi fizic. Tu cum stai la acest capitol?
-Sunt practic imun la înjurături sau la fel şi fel de apostrofări pe care le primesc cam la fiecare meci. Este adevărat, la nivelul ligilor inferioare se mai întâlnesc şi agresiuni de ordin fizic. Şi eu am trăit un astfel de episod, când am fost lovit de un jucător. Să nu uităm că fotbalul este în primul rând un sport şi asemenea ieşiri huliganice trebuie sancţionate cât mai aspru.
-Trăgând linie, ce a însemnat 2012 pentru tine din punct de vedere al arbitrajului?
-Foarte mult. Am avut şansa să fiu delegat ca arbitru de rezervă la Liga I, să simt „aerul” care se respiră la acest eşalon.
-Apropo, ai avut ocazia să arbitrezi un meci amical, F.C. Petrolul – Şahtior Doneţk, dar ai ”fluierat” şi la Vadu Părului să spunem. Cum te-ai simţit în aceste ipostaze?
-În privinţa partidei de la Ploieşti, pot spune că a fost cea mai importantă din cariera mea de până acum. A fost o încântare pentru mine să arbitrez asemenea jucători valoroşi. Sincer, dacă facem comparaţie, este o diferenţă enormă, care nu are nevoie de prea multe comentarii.
-Ai un model de arbitru pe care vrei să-l copiezi?
-Mi-a plăcut foarte mult Massimo Busacca.
-Ce-ţi propui pentru viitor?
-Să mă pregătesc la fel de bine ca şi până acum şi să am şi un dram de noroc. Sunt conştient că voi avea în continuare şansa să ”prind” meciuri de Liga I, dar în primul rând totul depinde numai de mine.
-Un mesaj pentru iubitorii de fotbal câmpineni?
-Le doresc multă sănătate şi un an nou cu cât mai multe realizări. Deasemenea, să continue să meargă pe stadioane, şi să susţină în mod civilizat echipele favorite.
