5 minute cu … Mugurel Negreanu
Indiscutabil, surpriza amicalului de miercuri de pe stadionul “Rafinăria”, contra divizionarei C, Unirea Câmpina, a fost prezenţa în “iarbă” a fostului atacant de la C.S.M. Câmpina, Mugurel Negreanu. După accidentarea gravă din iarnă, care l-a îndepărtat de gazon, făcându-l să-şi piardă orice speranţă de a mai juca fotbal vreodată, a urmat un program de recuperare bine stabilit de către medici. Acum, cu acordul acestora, Mugurel încearcă să revină la fotbal, o pasiune care pentru el nu va muri niciodată.
-Aşadar, din nou pe gazon. Ţi-a fost teamă?
-Normal, a existat puţină teamă dar altceva aş vrea să spun. În momentul când am înscris, pentru mine a fost un şoc emoţional. Îmi venea să plâng dar am reuşit să mă abţin şi i-am mulţumit lui Dumnezeu. Mă bucur că printre altele am dat o palmă şi unora care o meritau, care şi-au bătut joc de mine.
-De ce ai preferat să-ţi faci această reintrare la echipa din Băneşti, şi nu măcar la cea de a II-a garnitură a C.S.M. – ului?
-Atâta timp cât am fost îndepărtaţi de la această echipă, vă daţi seama că nu mai era cazul. Pur şi simplu am fost trataţi oribil, că nu avem caracter, şi eu, şi Budileanu şi mulţi alţi băieţi, care ne-am dat sufletul acolo pe teren, lucru care este cunoscut de altfel de către iubitorii de fotbal câmpineni. În sfârşit, vă spun sincer că există un Dumnezeu acolo sus care este mare de tot. Astăzi am simţit acest lucru.
-Înţeleg că ai obţinut actele de transfer de la clubul câmpinean. Cum a decurs întâlnirea cu Guran sau Mendo, conducătorii acestei grupări, cărora nu cu mult timp în urmă le-ai oferit multe motive de satisfacţie?
-Aş fi vrut să existe o întâlnire, un dialog, dar atâta timp cât nişte oameni au caracterul pe care îl au, şi nici măcar nu îţi răspund la telefon, ce poţi să mai spui.
-Într-un fel ai revenit sub comanda lui Robert Opatchi, un antrenor căruia îi porţi un mare respect. Greşesc?
-Nu. Pentru mine nu este numai un antrenor, este un om deosebit. Aş spune chiar un prieten, în ciuda faptului că există o anumită diferenţă de vârstă între noi. Merită tot respectul şi de aceea am şi mers pe mâna dânsului.
-Despre formaţia din Băneşti, alături de care te antrenezi în aceste zile, ce părere ai?
-Întotdeauna echipa din Băneşti a reprezentat înainte de toate un grup unit. Acum consider că prin implicarea unor oameni serioşi, care vor să sprijine cu adevărat fotbalul, se va face treabă foarte bună. În privinţa mea, eu îmi doresc să mai joc dar încă nu pot lua o hotărâre în acest moment. Normal, dacă va fi să fie, şi domnul Opatchi va considera că mai poate apela la serviciile mele, răspunsul cred că îl ghiciţi.
-Nu ne rămâne decât să-ţi urăm succes în continuare şi încet, încet, să revii la calităţile pe care le-ai demonstrat la echipele unde ai activat până acum.
-Mulţumesc.
